
Ma pregateam sa scriu acest articol despre Zinedine Zidane intr-o seara de 18 iunie, imediat dupa meciul in care Franta nu a putut trece de Coreea de Sud si era gata de plecare de la Campionatul mondial. Debutantii togolezi pareau niste sperietori pentru Henry, Domenech sau Thuram si cuiul pregatit de nemti cu cateva luni inainte in camera de hotel al lui Zidane la 1 metru si 85 de centimetri de pamant era gata pentru ghetele maestrului, cel putin pana la prima cursa Air France, pentru ca Veronique le asteapta si pe ele acasa.
A intrat in arena Zizou si a aratat lumii intregi de ce Michel Platini nu are cum sa aspire la titlul de cel mai bun fotbalist francez din toate timpurile, de ce Eric Cantona va ramane un luptatator si nu un magician si de ce toate bulevardele pariziene duc la Arcul de Triumf si nu la Turnul Eiffel. Eram pe punctul de a scrie un articol laudativ referitor la cariera lui Zidane, inceputa pe plajele din Marseille, continuata sub presiunea rezultatelor la Torino sau Madrid, dar cele mai importante momente s-au petrecut pe iarba Cupei Mondiale. Magrebianul care a dat lectii de fotbal pe gratis miliardelor de oamenii care l-au privit vara trecuta la televizor nu avea de ce sa se retraga. El ar trebui sa ii privesca pe Raul, Puyol, Ronaldo, Ronaldinho sau Roberto Carlos cum se descalta la intrarea pe teren, dupa modelul japonez, pentru ca oricum nu au tras nici un sut pe poarta in meciurile cu Franta si macar atat sa faca in onoarea celui numit de presa si prieteni "Zizou", ultimul samurai al fotbalului de placere.
Si cum putea sa moara cariera unui geniu?...Printr-un act nebunesc! Semifinala cu Portugalia de la turneul final a fost doar incalzirea pentru un final de cariera visat de multi, dar atins doar de magicianul Zidane. Italienii l-au provocat constant, Materazzi a fost insa cel care a umplut paharul maestrului. Fundasul a hotarat sa-i zgarie urechile maestrului cu niste cuvinte care au aprins focul razbunarii. Zizou nu a mai rezistat, si-a facut harakiri in direct si ca orice samurai care se respecta a parasit campul de lupta cu onoarea intacta.
2 comments:
1966 was a great year for english football...Eric was born. Asa ca scuteste-ma cu Zidane, Platini si alti fonfaiti. Cantona e cel mai smecher fotbalist francez din istorie.
frumos articol :) nu citesc articole despre sport dar asta e chiar imi place.Impresionant!:)
Post a Comment